Prim ajutor in caz de intoxicatie etanolica

Nu exista un antidot specific in intoxicatia cu etanol, masurile terapeutice bazandu-se in principal pe sustinerea functiilor vitale, mai ales combaterea deprimarii respiratorii (daca pacientul este in coma), reechilibrarea hidroelectrolitica (datorita efectului diuretic marcat al alcoolului) precum si administrarea de tonice si vitamine, in special a celor din complexul B, cum ar fi vitamina B1 (Tiamina) si vitamina B6 (Piridoxina). Se recomanda, de asemenea, administrarea de glucoza intravenos 50% si de naloxona + vitamina B1 (administrarea lor face parte din protocolul de tratament al tuturor intoxicatiilor ce afecteaza si sistemul nervos central).

Daca pacientul este in coma, se recomanda intubarea orotraheala in vederea combaterii deprimarii respiratorii, precum si pentru a preveni aspiratia secretiilor (in special gastrice - regurgitatii sau voma) care pot determina, odata ajunse in plamani, aparitia unor bronhopneumonii deosebit de agresive, ce pot duce chiar la moartea pacientului.

Intubarea propriu-zisa presupune montarea in interiorul traheei a unui tub scurt si flexibil, realizat din material plastic. Tubul ajunge cu capatul terminal sub corzile vocale, iar la exterior este conectat la un aparat special ce asigura respiratia pasiva a pacientului. Varful tubului de plastic are un mic balon in jurul sau, care se umfla si solidarizeaza astfel capatul tubului la suprafata interna a traheei.

Astfel se realizeaza 2 lucruri esentiale:
- impiedicarea aerului pompat de aparat sa se piarda in cavitatea bucala si directionarea lui catre plamani
- oferirea de protectie pulmonara impotriva lichidului de varsatura, nepermitand continutului gastric ajuns in gura (deosebit de periculos datorita sucurilor digestive acide) sa treaca mai departe, prin trahee, in plamani, unde poate duce la aparitia pneumoniei de aspiratie sau chiar poate determina moartea pacientului prin asfixie.

Dupa acordarea masurilor de prim ajutor si daca intoxicatiei nu ii coexista complicatii majore, pacientul poate fi externat. Insa, datorita implicatiilor majore de ordin medico-legal si social, majoritatea spitalelor au reguli stricte privind monitorizarea intoxicatilor cu alcool, pe care ii tin de cele mai multe ori sub observatie pana cand concentratia de alcool din sange scade sub valoarea de 100 mg/dl.

Doza toxica de alcool este de 5-7 grame alcool pur/kg corp in cazul adultilor si de 3 grame/kg corp in cazul copiilor. Absorbtia alcoolului are loc in cea mai mare parte la nivel intestinal (80%), in aproximativ 60 de minute absorbindu-se 95% din cantitatea ingerata. Acest interval este prelungit la 5-6 ore in prezenta alimentatiei. Organismul metabolizeaza alcoolul la nivel hepatic, ficatul avand capacitatea de a epura 7-10 grame de etanol/ora (sau 100-125 mg/kg corp/ora). Acestei viteze de eliminare ii corespunde o scadere a concentratiei plasmatice de 20 mg/dl/ora.

Cunoscand acesti parametri, se poate calcula timpul in care concentratia plasmatica va ajunge sub 100 mg/dl, putandu-se aproxima momentul externarii pacientului:
timpul = (concentratia de alcool din momentul primei determinari - 100)/20.
Exemplu: concentratia plasmatica a unui intoxicat este, in momentul primei determinari, la miezul noptii, de 280 mg/dl. Utilizand formula de mai sus se calculeaza (280-100)/20= 9ore, ceea ce inseamna ca valoarea plasmatica va fi sub 100 mg/dl in aproximativ 9 ore, pacientul putand fi externat dupa ora 9 a.m.

Simptomele acuzate de pacient variaza in functie de concentratia alcoolului in sange, astfel:
- la 0,3g‰-1,2g‰ pacientul este euforic
- la 1,8g‰-3g‰ devine confuz
- la 4g‰ sa se instaleze stupoarea si coma.

Tratamentul de sustinere implica administrarea de magneziu, vitamina C, vitamina K, B1, B6, corectarea tulburarilor hidroelectrolitice. Daca in timpul perioadei de recuperare se instaleaza sindromul de sevraj, medicatia utila este reprezentata uzual de benzodiazepine si de beta-blocante.
Anterior externarii este recomandat ca pacientul sa fie vizitat de un psiholog si de un asistent social, in scopul de a orienta individul spre un centru de dezintoxicare. Aceasta etapa a tratamentului de ansamblu al intoxicatului decurge deseori anevoios, deoarece persoanele nu isi recunosc problema si refuza sistematic ajutorul de specialitate.