Ozena sau rinita atrofica

In functie de cauzele de aparitie ale acestui tip de rinita, specialistii au clasificat ozena in primara si secundara.

Ozena primara poate fi cauzata de:
- Mostenire genetica;
- Dezechilibre endocrine: fapt sugerat prin debutul frecvent la pubertate si aparitia la femei;
- Deficite nutritonale: in special avitaminoza A, D si carenta in fier;
- Infectii prelungite cu Klebsiella ozaenae, Diphteroides, E.coli;
- Activarea anormala a sistemului imun care incepe sa atace distructiv piramida nazala si mucoasa nazala (cauze autoimune).

Ozena secundara se manifesta ca urmare a unor infectii sistemice care pot determina aparitia unor distructii locale sau a unor modificari atrofice. Cele mai frecvente astfel de infectii sunt: sifilis, lepra, rinoscleromul. Rinita atrofica poate sa apara si ca urmare a sinuzitei purulente cronice, sau a radioterapiei extremitatii cefalice.

Principalii factori de risc pentru aparitia acestei boli sunt:
- Latimea neobisnuit de mare a narilor;
- Diverse deficite vitaminice;
- Traumatisme locale
- Tulburari hormonale
- Operatii pe sept (septoplastii).

Principalele simptome pe care le acuza pacientii cu rinita atrofica pot fi:
- Usturimi la nivelul nasului;
- Dureri de cap;
- Obstructie nazala;
- Miros neplacut ce iese din nas, ca urmare a formarii si dezlipirii crustelor intranazale (este un simptom destul de sugestiv pentru ozena);
- Anosmie (pierderea simtului mirosului);
- Epistaxisuri frecvente.

Diagnosticul de rinita atrofica este stabilit clinic in multe situatii, in urma anamnezei si examenului fizic al cavitatii nazale. Anamneza va lamuri debutul simptomatologiei, intensitatea simptomelor si poate corela aparitia acestora cu eventuali factori de risc (dezechilibre hormonale, deficite vitaminice). In astfel de situatii si antecedentele personale (de alte infectii respiratorii ale cailor aeriene, de sinuzite infectioase, sau de alte forme de rinite) pot fi de foarte mare ajutor, precum si antecedentele heredo-colaterale (rudele apropiate), rinita atrofica fiind o boala ce se poate transmite din generatie in generatie.

In vederea vizualizarii optime a interiorului cavitatii si pentru observarea mucoasei pe arii cat mai mari, se pot realiza rinoscopii. Daca medicul considera necesar, mucoasa poate fi biopsiata si fragmentul analizat microscpic in vederea stabilirii cu precizie a diagnosticului. Se poate observa astfel ca celulele normale sunt inlocuite de celulele metaplaziate, similare mai degraba celulelor epiteliale de la suprafata pielii.

Tratamentul ozenei variaza semnificativ de la caz la caz, in functie de etiologie (daca este vorba de afectiune primara sau secundara). Tratamentul este complex si poate include: spalaturi nazale cu solutie salina, administrare de vitamine esentiale, aplicarea de solutie de glicerina cu 25% glucoza sau terapie hormonala.

Tratamentul antibiotic poate fi si el administrat, cel mai adesea recomandandu-se streptomicina (sistemica). Daca situatia o impune specialistii pot opta chiar si pentru tratament chirurgical, ce poate ingusta narinele, sau poate corecta anumite defecte ale septului internazal.