Amnioinfuzia transabdominala

- Are exact aceleasi principii ca procedura prin care se realizeaza amniocenteza.
-Este mult mai dificil de realizat decat amniocenteza deoarece acul trebuie sa patrunda intr-o zona cu lichid amniotic redus cantitativ, greu vizualizabila echografic.
-Se scaneaza abdomenul gravidei si se cauta o zona in care sa nu existe placenta interpusa pe traiectoria acului.
-Zona trebuie sa contina o cantitate cat mai mare de lichid amniotic.
-Daca acest lucru nu este posibil sa introduce acul intr-o zona in care se afla membrele fetale sau curburi ale corpului fetal (zona dintre barbie si gat, cea dintre occiput si ceafa, etc).
-Sub control ultrasonografic se urmareste atent ecoul varfului acului care strabate straturile peretelui abdominal si peretele uterin. Un ginecolog experimentat “simte” trecerea acului prin fiecare strat.
-Odata ce ecoul varfului acului se afla in zona propice se injecteaza 20 ml de ser fiziologic incalzit in prealabil la 37 grade.
-Semnul ca acul este intradevar in cavitatea amniotica il reprezinta aparitia la injectare a unui “jet” hipercogen (alb) vizualizabil pe ecranul echografului.
-Injectarea rapida a celor 20ml de ser permite realizarea unei pungi de lichid care sa permita evaluarea pozitiei acului, in consecinta acesta poate fi impins sau retras astfel incat sa se gaseasca in mijlocul zonei nou create.
-Ulterior se injecteaza ser fiziologic in ritm lent si constant de 50 ml pe ora.

- Oligohidramnios sever datorat unor malformatii fetale care nu pot fi descoperite echografic datorita dificultatii realizarii morfologiei fetale in conditii de lichid amniotic scazut. Amnioinfuzia se realizeaza pentru a permite realizarea echografiei morfologice fetale pentru depistarea malformatiei.
-Ruptura prematura de membrane (RPM). Se introduce ser fiziologic pentru a inlocui lichidul amniotic pierdut. Inainte de procedura se extrage o cantitate redusa de lichid amniotic care se trimite la analiza bacteriologica (majoritatea pacientelor cu culturi pozitive dupa RPM intra in travaliu in maxim 48 ore). Pacienta se pune sub tratament antibiotic si se urmareste cantitatea de lichid amniotic prin evaluarea AFI (amniotic fluid index). Cand AFI scade sub 5 cm se repeta amnioinfuzia.
-Oligohidramnios dupa o amniocenteza precedenta.
-Oligohidramnios in cazuri cu indici de rezistenta crescuti pe arterele uterine pentru a preveni hipoplazia pulmonara fetala (fatul respira intr-o “atmosfera” de lichid cate ajuta la dezvoltarea pulmonara, iar daca exista lichid putin plamanii nu se dezvolta in mod optim).
-Dupa proceduri de fetoscopie diagnostica sau interventionala cu scurgere persistenta de lichid amniotic prin punctele de introducere a instrumentelor.

- Amniotita (infectia) este cea mai redutabila complicatie.
-Injectare de ser fiziologic in afara cavitatii amniotice (in perete uterin, placenta, cavitate abdominala, etc).
-Embolie amniotica in cazul injectarii rapide in cantitati mari a serului fiziologic (foarte rara).
-Avort spontan/ nastere premature.
-Lezarea fatului.
-Lezarea placentei cu sangerare intraamniotica.
-Izoimunizare la antigene Rh.

Se declanseaza nasterea/extrage fatul cand s-a atins pragul maturitatii pulmonare fetale (34-36 saptamani).
-Control riguros si repetat a mediului vaginal si cervical din punct de vedere bacteriologic (daca este nevoie si a lichidului amniotic ori de cate ori trebuie repetata amnioinfuzia).
-Ritmul amnioinfuziei trebuie sa fie lent.
-Evaluare fetala prin ecografie si test de nonstress.

- Rata de succes in cazul membranelor rupte depinde foarte mult de gradul rupturii, de locul unde s-a produs aceasta si de varsta gestationala la care s-a produs evenimentul. Cu cat varsta este mai mica, cu cat ruptura este mai aproape de col sau cu cat pierderea de lichid este mai rapida cu atat sansele de succes sunt mai reduse.
-Experienta si indemanarea ginecologului reprezinta doi factori extrem de importanti in asigurarea succesului procedurii.