Infectii virale suprainfectate

Publicat la data de: 17 Iunie 2016 | Actualizat la data de: 17 Iunie 2016
Autor: SfatulMedicului

Generalitati

Sus
Infectii virale suprainfectate

Infectiile se impart in functie de agentul patogen in mai multe categorii.

Daca exista o infectie cauzata de bacterii, de cele virale sau de cele parazitare, infectia in sine inseamna prezenta unui agent patogen in corpul uman.

Agentul patogen, in functie de tipul sau, are anumite caracteristici, timp de evolutie si posibilitate de complicatie, dar si diferenta de tratare.

Exista si cazuri in care o infectie initiala, de exemplu cea virala poate fi suprainfectata de infectii bacteriene.

Cuprins articol

  1. Generalitati
  2. Tipuri de infectii
  3. Ce inseamna infectii virale suprainfectate
  4. Cum pot evita sau preveni aceste suprainfectari
  5. Ce se poate face pentru tratarea acestor suprainfectari
  6. Citeste pe aceeasi tema

Tipuri de infectii

Sus

Pentru a putea intelge mai bine ce inseamna o infectie virala si mai precis o infectie virala suprainfectata, este bine a intelege ce inseamna fiecare tip de infectie in parte.

Infectia parazitara

Infectia parazitara ori parazitoza este cauzata de un parazit. Acest tip de agenti patogeni sunt cei mai mari dintre agentii patogeni si sunt cel mai adesea vizibili cu ochiul liber. Pot sa atinga dimensiuni de cativa centimetri si zeci de centrimetri (ex. tenia). Sunt in majoritate organisme pluricelulare care produc cel mai adesea infectii fie la nivelul sistemului digestiv, fie la nivelul patului unghial ori al dermei.

Cele mai cunoscute infectii parazitare sunt cele precum Babesioza (transmisa prin muscatura de capusa), blastocistoza (infectie mai ales la nivel intestinal), giardia (infectie localizata la nivelul intestinului subtire), malaria, toxoplasmoza (infectie mai ales la nivelul cerebral si al LCR – lichidului cefalo-rahidial), trichomonas, Himenolepis nana, Toxocara (nivel sanguin), scabia (raia) si tenia.

Infectia bacteriana

Un alt tip de agent patogen este cel bacterian reprezentand organisme unicelulare dar cu capacitate de auto-intretinere si autodezvoltare. Asta inseamna ca aceste celule nu necesita o alta celula pentru a se divide si are capacitate de metabolizare singura.

Tipurile de celule prezente pot provoca o gama variata de infectii. De regula sunt tratate in marea lor majoritate prin tratament cu antibiotic. Se impart in functie de forma lor in coci, bacilli si combinatii ale acestora: streptococci, stafilococi etc.

Aceste celule sunt tratate neexistand pentru majoritatea de tipuri de bacterii, un vaccin ca si masura de preventie. Insa cedeaza relativ usor la tratamentul antibiotic pe care il are medicina in ziua de astazi.

Infectia virala

Virusii sunt cele mai mici tipuri celulare. Acest tip de celule au deficitul de a nu se putea multiplica singure. Acest tip celular necesita o alta celula pe care o vor infecta si in care vor introduce o portiune din nucleul sau.

Introducerea unui tip de secventa genetica special denumit ARN-viral va ordona celulei infectate sa produca mai multi virusi din tipul sau si intr-un final vor distruge celula, ducandu-se apoi la urmatoarea celula pentru infectare s.a.m.d.

Pentru tratarea infectiilor virale se vor folosi medicamente retro-virale dar si una dintre cele mai importante masuri de tratament este cea care implica mai degraba preventia, adica imunizarea sau vaccinarea.

Din categoria celor mai cunoscute virusuri fac parte: Herpes simplex, virusurile din categoria celor varicelo-zosteriene, virusul Epstein-barr, citomegalovirus, HPV (human papiloma virus), virusurile hepatitei (Hepatita A,B,C,D,E), virusul rujeolei, rubeolei, sau HIV, virusul gripal, virusul rabic sau rotavirus.

Infectiile virale se pot transmite atat prin contactul cu sangele sau fluidele (lichid cefalo-rahidian, lichid seminal, secretii vaginale, limfa). Astfel ca majoritatea virusurilor sunt destul de sensibile la factorii externi, cum ar fi la temperaturi scazute sau la trecerea instrumentarului, fie prin dezinfectant (spirt) ori caldura (ardere).

Infectia virala poate produce efecte destul de nocive odata instalata si este mult mai dificil de tratat, deoarece in foarte putine cazuri exista un tratament.

O problema in practica medicala este faptul ca in cazul unei diagnosticari imprecise a patologiei (adica fara aflarea clara a etiologiei unei patologii) se poate administra tratament cu antibiotic pentru o infectie virala. Astfel ca in cazul unei viroze respiratorii sau a unei infectii a traiectului respirator ori digestiv cu un virus, simptomatologia poate sa fie similara cu cea cauzata de o infectie bacteriana.

In acest caz exista numeroase situatii in care se administreaza tratament cu antibiotic. Dupa cum am precizat, antibioticul nu va avea nici un efect asupra viruslui si nu il va putea distruge, in schimb poate intari si produce o mutatie si mai periculoasa a bacteriei. Aceasta mutatie bacteriana va produce bacteriii rezistente la antibiotic.

Administrarea unui antibiotic fara efectuarea unor analize de sange pentru depistarea tipului de agent patogen poate fi chiar mai nociva decat absenta unui tratament. Insa exista anumite situatii, dupa cum este cazul suprainfectarii infectiilor bacteriene, in care un tratament cu antibiotic desi nu va putea trata agentul patogen, el va estompa complicatiile produse de catre bacteriile oportuniste care au produs supra-infectarea.

Ce inseamna infectii virale suprainfectate

Sus

Infectia virala sau virusul poate ataca orice tip de celula. Poate infecta celule ale sistemului imunitar, dar si celule sanguine ale aparatului circulator (hematii) si nu numai. Indiferent de categoria de celula infectata, virusul va intra intr-o combatere permanenta cu sistemul imunitar.

In fata unui agent patogen viral organismul va incepe sa produca tot mai multe celule albe care la randul sau vor produce tot mai multi anticorpi pentru a distruge virusul existent. Se va putea regasi o inmultire a numarului de celule albe cat si secventiate de o distrugere permanenta a acestora, produsa de virusi.

- Infectii virale suprainfectate de bacterii fiziologice

Daca sistemul imunitar este "ocupat" cu apararea organismului, exista anumite bacterii saprofite, adica o serie de bacterii care se regasesc in mod fiziologic (in mod normal) in organismul uman.

Aceste bacterii "prietenoase" care se regasesc in corpul uman nu sunt nocive daca nu depasesc un anumit numar. Insa daca sistemul imunitar nu le mai poate tine sub control se vor dezvolta si inmulti intr-un numar mult prea mare ceea ce deja le face nocive.

- Infectii virale suprainfectate de bacterii sau paraziti oportunisti

Exista un caz de situatii asemanatoare cu cel anterior, in sensul in care fie sistemul imunitar este mult prea solicitat in combaterea virala, fie este distrus de acesta. Moment in care o serie de bacterii sau paraziti ce patrund usor in organism vor putea produce o infectie paralela.

In acest caz, bacteriile sau parazitii se numesc oportuniste, deoarece acestea nu se pot dezvolta decat in momentul scaderii imunitatii. Un astfel de caz este regasit in cazul unei infectii cu HIV sau in cazul sindromului Kaposi (o infectie dermatologica) sau a o serie de infectii ale sistemului digestiv, precum cele produse de enterococi.

- Infectii urmate de alte infectii

Exista cazuri atat de infectii virale in prealabil dar si de cele cauzate de alte tipuri de infectii (cauzate de alti agenti patogeni) care odata ce au fost tratate pot lasa loc de alte infectii. Aceste infectii sunt produse ca urmare a faptului ca tratamentul va produce o serie de dereglari in sistemul intern biologic, fiziologic.

Fiecare organism are o flora proprie fiziologic, fie ca este vorba de o flora a cavitatii bucale sau a celei vaginale. Tratarea florei vaginale poate sa lase loc unei accentuari a unor alti agenti patogeni, astfel ca este adesea intalnit cazul cand dupa tratarea unei infectii urinare bacteriene cu antibiotice prea puternice sa se produca imediat ulterior o candidoza (infecctie produsa de Candida Albicans).

- Suprainfectari provocate

Exista cazuri in care in scopuri medicale se poate produce o infectare virala cu un anumit tip de virus, deoarece se cunoaste ca exista anumite bacterii sau anumiti paraziti care sunt distrusi de acesti virusi. Exista virusi cu troficitate spre bacterii sau paraziti. Astfel ca aceasta suprainfectare poate sa fie o consecinta benefica si nu una nociva, chiar terapeutica.

Cum pot evita sau preveni aceste suprainfectari

Sus

In primul rand pentru a se evita orice fel de infectare este absolut necesara si o diagnosticare adecvata, dar si mai precis un tratament medicamentos adecvat. Astfel ca este esential a se alege tratamentul la care bacteria sau ciuperca este cea mai sensibila.

Incercati sa nu mai practicati auto-medicatia. A nu se mai lua medicatie, indiferent de clasa de medicamente de care apartine, fara a se efectua in prealabil o antibiograma ori o sensibilitate a bacteriei sau parazitului la care facem referire.

Multe persoane merg pe premisa ca au mai avut simptome similare astfel ca pot decide tratamentul cel mai corect, fara a fi consultat un medic. Sau in anumite cazuri se consiliaza doar farmacistul pentru o prima opinie si intregul tratament ulterior se rezuma la aceasta.

Nu tindenti sau influentati medicul in decizie. Multe persoane au tendinta de a influenta medicul, de a agrava simptomatologia, pentru a li se prescrie un tratament mai puternic. Nu este necesar a se recurge din prima etapa la un tratament pe baza de cefalosporine sau alte antibiotice din clase chiar mai puternice, daca nu se face o trecere gradata a rezistentei la antibiotic.

Exista la ora actuala posibilitatea de combinare a unui antibiotic cu un antifungic (preventiv) pentru a se incerca evitarea suprainfectarii fungice, cauzate de un dezechilibru al florei parazitare fiziologice. In aceste cazuri (in special la femei) este bine a se combina un antibiotic cu un anti-parazitar, deoarece sensibilitatea florei saprofite este intr-o crestere tot mai accentuata (fara o etiologie cunoscuta) in perioada ultimelor decenii.

Ce se poate face pentru tratarea acestor suprainfectari

Sus

Daca totusi masurile de precautie nu sunt eficiente si exista o suprainfectare, parcursul de tratament va fi exact invers decat ordinea de aparitie.

Deoarece multe dintre aceste suprainfectari apar peste o infectie de baza si sunt datorate in mai multe cazuri de un tratament administrat gresit, tratarea celui de baza este practic asigurata si trebuie tratata suprainfectarea.

Suprainfectia ca si tratament va impune in cele mai multe cazuri anti-fungice sau imunostimulatoare, fie din cele naturale (vitamina C, mierea de albina etc.) sau o serie de plante cu rol de a stimula imunitatea generala nespecifica (ceaiurile de tei, musetel ori menta).


Medici specialisti Medicina interna

Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter

Citeste si

Arhiva
  • Infectia cu citomegalovirus Infectia cu citomegalovirus

    Generalitati Infectia cu citomegalovirus este o infectie virala ce determina rar simptome evidente. Virusul care determina infectia, apartine familiei virusurilor herpetice, si asemanator acestora, poate deveni latent pentru o perioada de timp, pentru ca apoi...citeste mai mult

  • Sistemul imunitar al organismului - anticorpii Sistemul imunitar al organismului -...

    Rolul sistemului imunitar Sistemul imunitar al organismului este format din celule speciale, proteine, tesuturi si organe care lucreaza impreuna in acelasi scop - de a proteja organismul de agenti patogeni (virusuri, bacterii, paraziti) care-i ameninta integritatea....citeste mai mult

  • Touch te protejeaza de bacteria E.Coli Touch te protejeaza de bacteria E.Coli

    Introducere A venit vara si ai inceput sa mananci multe legume si fructe? Iesi cu familia sau prietenii la iarba verde in weekend-uri? Daca raspunsul la aceste intrebari este da, felicitari! Ai adunat o colectie impresionanta de bacterii! E drept ca, in...citeste mai mult