Clickmed
programare rapida la medic

Mergi des la toaleta? Iata care sunt cauzele

Actualizat la data de: 19 Februarie 2018
Consultant medical:

Dr. Livia Claudia Todireasa
Medic specialist medicina de familie

Definitie si cauze

Sus
Mergi des la toaleta? Iata care sunt cauzele

Vezica neurogena reprezinta o tulburare functionala ce rezulta din afectarea controlului neurologic reflex si voluntar al evacuarii continutului acesteia.

Cauzele care duc la aceasta disfunctie sunt date de leziuni interne sau externe ale maduvei spinarii in urma unor accidente sau chiar interventii ce sunt insotite de paralizia membrelor inferioare sau tuturor celor patru membre (tetraplegie).

Mai pot fi incriminate si infectiile urinare acute, adenomul de prostata, consumul excesiv de cafea si alcool, dar si litiaza renala existenta si poate nedepistata.

Poate fi determinata si de alte afectiuni cum ar fi:diabetul zaharat prin complicatiile date si legate de neuropatia diabetica, spina bifida, accidentul vascular cerebral, scleroza multipla, boala Parkinson, diverse tumori cerebrale sau medulare, sifilis, toate afectand functionalitatea vezicii urinare.

Cuprins articol

  1. Definitie si cauze
  2. Factorii de risc asociati afectiunii
  3. Diagnostic
  4. Concluzii
  5. Citeste pe aceeasi tema

Factorii de risc asociati afectiunii

Sus

- administrarea de medicamente cu rol diuretic
- tranzitul intestinal incetinit (constipatia)
- declinul cognitiv legat de varsta

Aceasta afectiune o intalnim sub doua forme: o forma spastica (contractata,hipercontractila) ce duce la retentie de urina din cauza faptului ca muschii sunt hipercontractati si a doua forma este cea hipotona (flacida, paralitica) in care apare polakiuria si incontinenta urinara datorita faptului ca muschii si sfincterul vezical nu se contracta.

Principalele semne si simptome sunt retentia de urina, partiala sau totala, incontinenta sau nevoia frecventa de urinare (polakiurie), asociindu-se frecvent tulburarile de defecatie si de dinamica sexuala.

Diagnostic

Sus

Confirmarea diagnosticului implica un examen clinic general, un examen neurologic si un examen urologic, iar ca si explorari paraclinice avem nevoie de:

1. analize de laborator (creatinina, uree, rezerva alcalina, ionograma serica, un examen sumar de urina, iar in cazul in care se depisteaza o posibila infectie urinara se face si urocultura pentru a stabili sensibilitatea germenului la un anumit antibiotic.

2. ecografie abdomino-pelvina este indicata pentru a vizualiza starea rinichilor si refluxul urinei, precum si dilatarea cailor urinare, dar si eventuale obstacole in confirmarea diagnosticului.

3. urografia se face pentru a determina eventualele obstacole in traseul de evacuare a urinii cum ar fi mici calculi sau chiar eventuale tumori.

4. ureterocistografia (mictionala sau retrograda) ne ajuta la stabilirea functionalitatii si morfologiei vezicii urinare si a uretrei prin injectarea unei substante de contrast.

5. uretrocistoscopia necesara pentru confirmarea eventualelor leziuni vezicale sau sfincteriene.

6. in cazuri speciale,cand celelalte investigatii nu ofera informatii suficiente este indicat si RMN-ul cu substanta de contrast.

Diagnosticul diferential se poate face cu:

- diversele afectiuni neurologice (tabes, scleroza multipla, boala Parkinson, siringomielie, accident vascular cerebral)

- mictiunile imperioase din infetiile cailor urinare joase (uretrite, cistite) asociate cu febra si stare generala alterata.

- incontinenta din fistulele uretero-vezico-vaginale.

- patologia prostatica in cazul sexului masculin.

Complicatiile cele mai frecvente sunt infectiile urinare rezistente la tratamente repetate, dar si litiaza renala sau vezicala ce duce treptat la alterarea functiei renale in totalitate, ajungandu-se in final la insuficienta renala.

Tratamentul difera in functie de cele doua forme ale afectiunii, insa scopul este unul comun si consta in restaurarea activitatii vezicale pentru a realiza un confort mictional normal pacientilor in cauza.

Pentru forma spastica se urmareste declansarea actului mictional involuntar prin stimulare cutanata abdominala, sau cu ajutorul tratamentului medicamentos care vizeaza relaxarea musculaturii striate, iar in ceea ce priveste cea de a doua forma tratamentul vizeaza controlul incontinentei urinare prin medicamente sau prin interventie chirurgicala in functie de gradul afectarii.

Interventiile chirurgicale presupun refacerea muschilor si a ligamentelor, repozitionarea vezicii sau implantul de sfincter artificial pentru a controla fluxul urinei si a preveni scurgerile.

Se mai pot injecta si diverse substante in tesutul din jurul uretrei pentru a ajuta la refacerea tesutului,iar aceste substante contin colagen si ce fac de 2 ori pe an prin anestezie locala; o alta substanta ce se poate injecta este si toxina botulinica in doze mici cu rol in paralizarea sfinterului, determinand relaxarea acestuia.

Pe langa tratamentul celor doua forme trebuie acordata o atentie deosebita si litiazei renale asociate frecvent acestei patologii.

Tratamentul litiazei renale vizeaza indepartarea calculilor prin metode moderne cum ar fi litotritia endoscopica, o tehnica minim-invaziva ce ofera pacientului o recuperare mult mai rapida fata de chirurgia clasica, dar in functie de dimensiunea si numarul calculilor se mai poate face si litotritie extracorporeala ce este o tehnica noninvaziva pentru pacienti si cu rezultate la fel de bune.

Educatia medicala este primordiala in ceea ce priveste cunostintele legate de patologia sa, consumul de lichide, dar si modul in care trebuie sa-si gestioneze medicatia, sau in cazuri mai deosebite chiar autosondarea ce trebuie efectuata in conditii corespunzatoare de igiena pentru prevenirea infectiilor urinare.

Preventia include diverse metode simple de urmat, cum ar fi:

- reglarea tranzitului intestinal si evitarea instalarii constipatiei;

- evitarea consumului de alcool, cafea si tutun;

- evitarea ridicarii unor greutati sau eforturi mari sustinute;

- invatarea exercitiului de dubla evacuare ce presupune o reincercare dupa primul act mictional;

- fixarea unor perioade mai lungi de mers la baie, la intervale de 3-6 ore;

-utilizarea lenjeriei si articolelor izolante si special percepute pentru a absorbi si neutraliza mirosul neplacut.

Concluzii

Sus

Vezica neurogena este un sindrom cu care se poate trai fara probleme si poate fi tratat prin tehnici noi si minim-invazive care confera pacientilor un stil de viata normal fara grija de a urina la mici intervale de timp.


Medici specialisti Urologie

Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate