Un pas spre normalitate: „Ordinul Mortii” nu mai exista.

Un pas spre normalitate: „Ordinul Mortii” (Ordinul 50/2004) nu mai exista.Ordinul 1011/2011 Salveaza Vieti.

Dragos Croitoru, David Marian, Jisa George, Ionela Linte, Iuliana Viorica Oncica sunt tineri ce au pierdut lupta cu cancerul. Datorita sistemului din care si noi facem parte.

2009: “Help me to save other Romanians” era apelul unui medic dintr-un alt sistem de sanatate, din strainatate, incercand prea tarziu sa salveze aceste vieti. Acesti pacienti ajunsesera prea tarziu la tratament in strainatate .

2011 (dupa aproape 2 ani): Moartea acestor tineri nu a fost in zadar.

Asociatia Salveaza Vieti si Andreea Marin Banica au obtinut schimbarea Ordinului 50/2004 in Ordinul 1011/2011. In urma unei presiuni de aproape doi ani (din noiembrie 2009), Asociatia a obtinut modificarea procedurii ce trimite pacienti la tratament in strainatate (din cauza incapacitatii sistemului medical romanesc de a le oferi solutii in tara lor) intr-o procedura ce contine termene precise pentru rezolvarea dosarelor, capabila sa eficientizeze bugetul Ministerului Sanatatii si sa ofere sansa la viata.

“Exista boli grave ce nu pot fi tratate in strainatate prin clasicul formular E112 (transplanturi de organe, de celule stem de la donator neinrudit, tumori cerebrale grave). Dar acum acesti bolnavi pot accesa in timp util fonduri de la Ministerul Sanatatii. Pana acum, acest „Ordin al Mortii” insemna: bani publici cheltuiti, pacientii morti, functionarii romani nesanctionati pentru omor din culpa. Astazi am facut un pas mai departe in cresterea sanselor la viata ale celor care se afla in astfel de situatii grave“, a declarat Carmen Uscatu, Presedinte Salveaza Vieti.

Asociatia Salveaza Vieti isi doreste transparentizarea acestei proceduri – orice roman ajunge in aceasta situatie trebuie sa stie exact pasii de urmat.

Modificarile pe care asociatia Salveaza Vieti si Andreea Marin Banica le-au solicitat si obtinut:
1. Introducerea unor termene clare pentru fiecare dintre pasii ce trebuie parcursi pentru aprobarea dosarelor bolnavilor care au nevoie de tratamente in strainatate. Aceste termene nu existau si aprobarea fondurilor depindea doar de bunavointa sau competenta functionarilor publici.
2. Introducerea in lege a posibilitatii ca pacientul sa poata alege daca el sau Directia de Sanatate Publica va purta corespondenta cu clinicile indicate de Comisie (acest lucru se intampla in cazul formularului E112 unde pacientul poarta corespondenta cu clinica). Pana acum Directiile de Sanatate Publica erau singurele care aveau dreptul de a coresponda cu clinicile. Dosarele se blocau in Directii uneori si peste 2 ani de zile de la depunerea lor de catre pacient.
3. Introducerea in lege a obligativitatii aprobarii dosarului pe baza a 2 oferte de pret, daca intr-un termen legal nu au fost primite 3 oferte de pret.
4. Singurul criteriu prin care pot fi prioritizate dosarele sa fie cel al urgentei medicale. Prin Ordinul 50 si apoi prin modificarile aduse la acesta se introduceau in ecuatia selectarii pacientilor ce necesita a fi tratati in strainatate ca urmare a esecului statului in a le asigura serviciile medicale necesare in interiorul tarii, o serie de criterii independente de pacient sau de vointa pacientului, abuzive si discriminatorii.
5. Introducerea unui formular tip pentru cererile de oferta facute de Directiile de Sanatate Publica. Cererile de oferta erau facute superficial si nu specificau oferta pe tipuri de servicii. Clinicile transmiteau fiecare, oferte, dupa cum le este obiceiul casei, ajungandu-se in final sa se compare oferte care contin servicii diferite. Se alegea evident oferta care este aparent cea mai ieftina, dar care in final se putea dovedi mai scumpa decat toate celealte. In plus nu se lua in calcul beneficiul pacientului ci doar costul.
7. Transparentizarea procedurii de acordare a tratamentelor in strainatate prin instituirea unei raportari publice (pe site-urile Directiilor de Sanatate Publica) asupra situatiilor dosarelor de plecare la tratament in strainatate.